Lita-Amy Christine Dumas (SPORT)

Lita-Amy Christine Dumas  (SPORT)
Lita

marți, 22 martie 2011

Ce inseamna EMO ?

1)Termenul de “emo” vine de la "emotional" care ne poate duce, eventual, cu gandul la acele persoane ceva mai sensibile, afective, si usor de impresionat.
“Emo” este, de fapt, starea pe care persoana ce se considera astfel o are datorita unor deceptii peste care nu a putut trece (in cazul unora) sau datorita simplului fapt ca “filmul a fost prea frumos pentru a se termina astfel” sau a unor versuri “ce deprima” (in cazul altora).
Cert este ca aceasta stare nu apare doar de dragul de a fi “emo” ci, dupa cum au demonstrat si unii specialisti in domeniul psihologiei, de pe urma unor traume ce au modificat modul de a gandi, de a actiona.


2)Psihologii sunt de părere că aceia care intră în grupările de acest gen sunt labili şi nu au nişte valori etice solide. "Acum câţiva ani o liceană, rockeriţă, s-a aruncat în faţa trenului. Au fost nişte grupări sataniste în Focşani care vedeau sinuciderea ca fiind fericirea supremă. Curentul EMO este la modă acum. E ceva specific adolescenţilor care nu au nişte valori bine definite. Sinuciderea este o etică a lor, iar depresia este bine primită în gruparea lor. Ei sunt teribilişti, vor să trăiască altfel decât ceilalţi", a precizat Maria Arginteanu, psiholog.


3)Sunt oameni care nu comunică decât cu cei din grupurile lor.
Sunt ușor de recunoscut: tunsori specifice, haine închise la culoare (de regulă negru!), poartă bijuterii cu diferite chipuri pe ele (cap de schelete), ochelari foarte închiși la coloare.
Sunt persoane care au suferit cel puțin o traumă în copilărie și nu au reușit să treacă peste ea.


4)La început (1985-1994) termenul de emo era folosit în muzică, acesta fiind un subgen al rockului. Pe parcursul anilor, acest cuvânt cunoaşte un domeniu vast de întrebuinţări.
Ascultătorii acestui gen de muzică au devenit emo-kids, felul în care se îmbracă a devenit emo-style, felul în care se machiază emo make-up şi presupun că modul în care reacţionează emo-acting. Emotional a fost folosit pentru a descrie trupe precum :
- A Fire Inside ( AFI )
- Fall Out Boy
- Funeral for a Friend
- My Chemical Romance
- Panic! at the disco
- Taking back Sunday

5)Acestea au fost etichetate drept emo din diferite motive precum:
- ritmul cântecelor
- semnificaţiile versurilor
- modul de a se îmbrăca sau machia a cântăreţilor etc.
Mulţi fani nu sunt deloc de acord cu felul în care idolii lor sunt catalogaţi, negând cu desăvârşire faptul că aceştia ar cânta muzică emo.
Într-un interviu, chiar Guy Picciotto, întrebat fiind cum se simte precum “creatorului genului de muzică emo”, a răspuns: “Nu recunosc această atribuţie. Întotdeauna am crezut că este cel mai retardat termen inventat. Ştiu că toate trupele urăsc să fie astfel etichetate. Se simt ofensaţi. Dar sincer, consider că toate trupele din care am făcut parte au fost punk-rock. Pentru mine nu are absolut niciun sens.” “Se îmbracă exclusiv în negru, refuză orice urmă de drăgălăşenie, sunt teribilişti şi le place să-şi picteze unghiile în negru” – aşa ar descrie una dintre sutele de definiţii din The Urban Dictionary noţiunea de Emo Kid.

Miley Cyrus s-a intors pe Twitter! FOTO

PrintarePrintare Trimite unui prietenTrimite unui prieten Flux RSSFlux RSS 22 Martie, 2011 la 13:04
0 comentarii

Dupa ce si-a inchis contul de Twitter si a jurat ca nu o sa mai foloseasca serviciul de comunicare online, Miley a revenit aseara in universul Twitter.

Ce-i drept, contul ei ramane in continuare inchis, iar Miley a postat prin intermediul contului producatorilor ei, Rock Mafia.

Miley a scris: "Acesta este noul meu mod de a fi in legatura cu voi. Cand simt nevoia sa spun ceva, o sa postezi prin contul @Rock_Mafia." Pe langa mesaj, cantareata a postat si o poza cu ea si producatoarea Antonia Armato, cu care Miley lucreaza acum, pare-se, la un nou material.

Si totusi, nu intelegem de ce Miley ar posta via Rock Mafia si nu folosindu-se de propriul ei cont. Ei bine, va trebui sa fim atenti la acest cont de Twitter pentru orice eventuale poze sau filmulete in care Miley s-ar putea lauda cu ce-a mai baut si ce-a mai fumat.

Lady GaGa topless pentru I-D! GALERIE FOTO

PrintarePrintare Trimite unui prietenTrimite unui prieten Flux RSSFlux RSS 22 Martie, 2011 la 13:23
0 comentarii

Dupa ce ieri v-am aratat in premiera coperta revistei I-D, pe care GaGa apare cu machiajul ei post "Born This Way", azi va puteti delecta cu o parte din pictorial.

Pictorialul nu este atat de spectaculos pe cat ne-am fi asteptat dupa ce am vazut coperta ieri si singurul lucru mai iesit din comun ar putea fi considerat faptul ca GaGa isi arata aproape de tot sanii intr-una dintre poze.

In rest, GaGa apare in prim planuri care ii scot in evidenta pometii si coarnele de Mama Monstru care i-au iesit dupa ce-a lansat Born This Way, iar intr-una dintre poze isi arata tatuajul enorm de pe omoplatul stang.

Enjoy!





Gheişă


Geisha (jap. 芸者, „Persoana artei“) este denumirea pe care o poartă o persoană femininină care prezintă publicului arta tradiţională japoneză. În Europa termenul s-ar putea traduce ca actriţă, sensul termenului diferă în dialectele japoneze. Astfel dacă în joaponeza oficială înseamnă actriţă, în dialectul Kyōto "maiko" înseamnă dansatoare.
În decursul istoriei termenul a suferit diferite interpretări. La început se numea taikomochi sau hōkan şi rolul era jucat de bărbaţi. Abia în secolul XVII rolul a fost numit "onna geisha" (女芸者, „Geisha feminin“) şi a fost preluat de femei. Perioada Geisha a cunoscut o înflorire în secolele XVIII şi XIX. După Restauraţia Meiji (1868) rolul lor s-a schimbat. În majoritatea oraşelor mari existau Hanamachi („Cartierele florilor“) unde exitau prostituate (Geisha). În prezent în Japonia există numai câteva hanamachi, ca de exemplu în Kyōto, care este centrul culturii Geisha. În decembrie 2007 debutează ca Geisha prima femeie albă sub numele Sayuki.
Gheişele (芸者 geisha, însemnând „artist/ă” sau „persoană a artelor”) sunt în acelaşi timp artiste în tradiţia japoneză. În regiunea Kansai termenii geiko (芸妓), pentru gheişă şi maiko (舞妓), pentru gheişă ucenică, au fost folosiţi încă de la Restauraţia Meiji. Gheişele erau foarte cunoscute în secolul al XVIII-leaşi în secolul al XIX-lea; ele mai există şi astăzi, cu toate că numărul lor este în permanentă scădere.

Termeni

Geisha (în grafie românească gheişă) este cel mai familiar termen al vorbitorilor limbilor europene şi de asemenea cel mai folosit de japonezi. Ca toate substantivele japoneze, nu există distincţie între varianta de singular şi de plural a termenului.
Există şi aşa-numitele onsen geisha (gheişă de băionsen însemnând băi termale) care sunt de fapt prostituate, neavând nici pregătirea artistică şi nici nivelul de rafinament al unei gheişe adevărate. În plus, în timpul ocupaţiei americane a Japoniei după ce de-al Doilea Război Mondial, unele femei tinere, doritoare de a aduna bani, pretindeau că sunt gheişe şi ofereau favoruri sexuale militarilor americani. Aceste două elemente au făcut să se răspândească opinia total greşită că gheişele ar fi prostituate.

Istorie şi evoluţie

Gheişele au apărut în istorie ca artişti de profesie; la început mulţi din aceşti artişti nu erau femei, ci bărbaţi. În timp ce diferite tipuri de curtezani puneau accent pe plăcerile sexuale, gheişele se specializau pe artele tradiţionale japoneze, muzică, dans, ceremonia ceaiului, conversaţii cu bărbaţii pe care îi întreţineau. Pe măsură ce îndemânarea artistică a curtezanilor de rang înalt era în declin, cererea de artişti-gheişă (bărbaţi sau femei) era în creştere.
Gheişele-bărbaţi, cunoscuţi uneori sub numele "hōkan", au început să decadă la rândul lor la sfârşitului secolului al XVIII-lea. În anul 1800 gheişele-femei (numite atunci "onna geisha", adică "femeie gheişă") i-au depăşit ca număr pe gheişele-bărbaţi, raportul fiind de trei la unu. Termenul "gheişă" a ajuns treptat să însemne doar femeie artistă, aşa cum înseamnă şi astăzi.

Etape de formare

Conform tradiţiei, gheişele îşi începeau instruirea la o vârstă foarte fragedă. Unele fete erau vândute la casele de gheişe ("okiya") copii fiind, şi începeau aproape imediat studiul în diferite arte tradiţionale.
În timpul copilăriei, viitoarele gheişe lucrau adeseori ca servitoare sau asistente ale unei gheişe experimenatet din okiya, pentru ca după o vreme să devină ucenice (maiko). Prima etapă, cea de servitoare, se numeşte shikomi (sau shikomiko sau shitajiko). În această perioadă, viitoarea gheişă era însărcinată cu diferite treburi: curăţenia casei, primirea unor comisioane, etc. Totodată, fata trebuia să meargă şi la şcoală pentru a se instrui.
Trecerea de la shikomi la următoarea etapă, minarai, se face printr-un ritual numit misedashi. Ritualul misedashi reprezintă debutul oricărei gheişe şi de obicei este urmat de o mică petrecere. Fata va deveni acum gheişă ucenică şi este legată de o "soră mai mare" ("onēsan"), adică o gheişă experimentată care îi va deveni mentor şi care o va prezenta tuturor clienţilor ei, print-o ceremonie numită san san kudo (ambele beau sake de trei ori din trei cupe diferite).
În etapa minarai, gheişa ucenică o va urma pe "sora ei mai mare", la toate casele de ceai şi la toate localurile unde aceasta frecventează, pentru a observa ceea ce va trebui să facă pe viitor. După misedashi, ea este membră a comunităţii de gheişe, dar nu este pregătită îndeajuns pentru a începe să întreţină clienţi.
Uneori în timpul uceniciei, este de aşteptat ca maiko să treacă prin ritualul "mizuage". Acest lucru înseamnă tăierea simbolică a unei părţi a cocului. Odată aceasta însemna şi că virginitatea fetei era licitată şi vândută unui client, dar acum legea japoneză interzice acest lucru. După mizuage, sau uneori după vârsta de 18 ani, coafura gheişei este schimbată pentru a dovedi tuturor că fata a devenit acum o femeie matură. Un alt rit de confirmare a maturităţii este erikae, ce are mai mult o valoare simbolică. Gulerul chimonoului gheişei, care până atunci era roşu este acum schimbat cu unul alb, pentru a arăta că gheişa nu mai este maiko, ci a devenit geiko.
San san kudo este totodată şi ritualul prin care gheişa este legată de un bărbat, ce va fi numit "danna". "Danna" devine patronul gheişei şi este obligat să o suporte financiar în schimbul unei relaţii de lungă durată cu ea.
Când o gheişă se retrage din viaţa publică organizează o ceremonie: hiki-iwai. Această ceremonie poate avea diverse semnificaţii: gheişa poate ieşi pur şi simplu din comunitatea de gheişe, se poate retrage din cauza vârstei înaintate, se poate căsători sau poate deveni Okami-san. Okami-san înseamnă retragerea gheişei, dar în urma căreia ea devine stăpâna uneiokiya.

Înfăţişare

Înfăţişarea unei gheişe variază de-a lungul carierei, de la culorile vii ale unei gheişe ucenice, la înfăţişarea sobră a unei gheişe experimentate.

Cosmetice

Gheisele folosesc foarte multă pudră albă şi au obiceiul să işi contureze buzele cu roşu, iar ochii sunt accentuaţi cu negru şi roşu

Îmbrăcăminte

Gheişele poartă mereu kimono. Gheişele ucenice au kimonouri viu şi divers colorate cu un obi (eşarfă care se leagă în jurul brâului) extravagant. Gheişele mai experimentate poartă kimonouri cu stiluri, modele şi culori mai sobre. Se spune că o gheişă niciodată nu este văzută cu un kimono mai mult de o dată în timp ce produce divertisment. Kimonourile gheişelor sunt decoltate la spate, pentru că în lumea japoneză, ceafa şi gâtul sunt folosite în ritualul seducţiei bărbaţilor.
Culorile şi modelele kimonoului sunt, de asemenea, în funcţie de anotimp şi de evenimentul la care participă. Iarna, de exemplu, gheişa poate fi văzută purtând peste kimono un palton de lungimea trei-sferturi căptuşit cu mătase pictată de mână. kimonourile căptuşite sunt purtate în timpul anotimpurilor mai friguoase, iar cele necăptuşite în timpul verii. Un kimono poate necesita de la doi la trei ani pentru a fi creat, pictat şi brodat.
Gheişele se încalţă cu sandale cu talpa foarte înaltă, zori, când merg afară, şi poartă doar tabi (şosete albe) înăuntru. Când vremea este ploiasă gheişele se încalţă cu nişte saboţi de lemn, numiţi geta. Gheişele ucenice au nişte saboţi speciali din lemn negru lăcuit, okobo (sau pokkuri).

Coafură

Coafurile gheişelor au variat de-a lungul istoriei. În trecut, femeile işi purtau părul pe umeri în unele perioade, şi prins desupra capului în altele. În secolul al XVII-lea a aparut tradiţionalashimada, un fel de coc elaborat, purtat de gheişele consacrate.
Există 4 feluri importante de shimada:
  • taka shimada, un coc purtat de obicei de către gheişele tinere, necăsătorite;
  • tsubushi shimada, un coc mai turtit, purtat în general de către femeile mai în vârstă;
  • uiwata, un coc care este legat sus cu o fâşie de crep de bumbac colorat;
  • un stil care seamnănă oarecum cu o piersică tăiată în două, purtată numai de maiko.
Coafurile sunt decorate cu piepteni şi agrafe numite (kanzashi). În secolul al XVII-lea, şi imediat după Restauraţia Meiji, pieptenii erau largi şi bătători la ochi, de obicei mai înfloriţi pentru femeile de rang superior. În era modernă pieptenii sunt mai mici şi mai puţin bătători la ochi.
Gheişele erau învăţate să doarmă cu gâtul pe nişte mici suporturi ("takamakura") în loc de perne, astfel încât să îşi ţină coafura în stare perfectă până a doua zi. Pentru a impune acest obicei, mentorii lor puneau orez în jurul suportului. Dacă capul gheişei aluneca de pe suport, în timp ce aceasta dormea, orezul se lipea de păr stricând coafura.
Multe gheişe moderne folosesc peruci în viaţa lor profesională.


Cat de libera vrei sa fii? ”Trebuie” versus ”Vreau”


Cat de libera vrei sa fii? Intr-o lume ghidata de reguli si conditionari ma intreb  daca mai stim care e granita intre  ce trebuie sa fac si ce vreau sa fac?
Ne petrecem deseori timpul pe un drum in care primeaza ce trebuie sa faci conform codului si dupa harta pe care am primit-o de la parinti, prieteni, profesori si deseori ne ingropam codul propriului suflet undeva ascuns printre birocratie.
Se pare ca din ce in ce mai mult ne aflam in lumea lui ‘’Trebuie’’. Daca esti femeie, trebuie neaparat sa ai un anumit comportament, trebuie neaparat sa urmezi un anumit drum, sa parcurgi niste etape stabilite de anumiti oameni.
Pe mine m-a intrebat cineva? Poate ca nu e nevoie sa fim trase la indigo. Nimic nu trebuie, decat daca eu vreau sa fie asa.
Presiunea pluteste in aer. Tot ce stii e ca exista niste praguri pe care ‘’trebuie’’ sa le atingi conform normelor pe care le-ai auzit peste tot in jurul tau. Inclusiv casatoria a ajuns una dintre pragurile pe care indiscutabil trebuie sa le atingi. Daca nu, ce va spune lumea? Mai mult daca depasesti limita de varsta s-a dus cu fericirea. Cine te mai ia? Asa spun inteleptii satului.
Apoi ti se spune ca trebuie sa muncesti, ca despre asta e vorba in viata, trebuie sa muncesti extrem de mult si sarguinicios daca vrei sa obtii ceva. Interesant nu? Atunci cum se face ca cei care muncesc cel mai putin si mai liber sunt cei care au rezultatele cele mai bune in campul muncii? Se pare ca cei care muncesc mult cantitativ, raman tot la a munci mult cantitativ. Si atunci cum evaluezi daca evoluezi?
Imi vin in minte acum cuvintele unei persoane dragi care imi spunea:
‘’Trebuie sa te nasti, trebuie sa cresti, sa mergi la scoala, dupa care sa te angajezi, sa te casatoresti si sa ai o familie iar apoi trebuie sa mori. Asta inseamna ca iti vei fi trait viata.
Apoi ca femeie trebuie sa ai grija de casa, de familie, sa te sacrifici pentru copii si uiti de nevoile tale. ‘’
Cam cu aceste reguli cresc majoritatea oamenilor si adeseori poate nici nu-si doresc aceste lucruri sau nu in aceasta ordine dar o fac oricum pentru ca aparent acesta este reteta standard pentru o viata traita cu un sens.
Daca mergem un pic mai departe cu analiza sunt deja stabilite si varstele la care aceste etape importante din viata unui om trebuie sa se intample. Daca iesi cumva din tipare nu mai esti viabil pe piata. Doamne Fereste sa depasesti varsta de 30 ani si sa fii necasatorita, e clar ca e ceva in neregula cu tine. Acelasi lucru se aplica si la barbati.
Trebuie vs vreau! Ti-ai pus vreodata intrebarea cate lucruri care ‘’trebuie’’ reprezinta lucruri pe care intr-adevar le vrei, le doresti?
Trebuie sa ma casatoresc daca vreau sa intru in randul lumii. Trebuie sa fim cu acte in regula, altfel cum pot avea siguranta ca va ramane langa mine?
Am o veste, nu exista termen de garantie pentru relatii. Oricat ai crede in mitul ‘’Dragostea invinge totul’’ sau ‘’Pentru familie faci orice sacrificiu’’ doar ai spus la bine si la rau.
Serios? Pana unde mergi cu sacrificiile? Pana la certificatul medico-legal? Pana la dormitoare separate? Sau poti mai mult de atat? Doar esti puternica. Trebuie sa fii puternica intr-o lume guvernata de barbati. Doar asa spun toate revistele pentru femei.
Ceea ce mi se pare paradoxal este ca majoritatea femeilor care aspira la acest statut de femeia puternica sunt de obicei femeile care isi construiesc in jurul lor ziduri. Femeile care sustin sus si tare ca nu au nevoie de un barbat in viata lor, ca au terminat cu acest capitol ca ei sunt unici responsabili pentru durerea lor psihologica.
Ne asumam aceasta omnipotenta si pentru scrurt timp credem ca nu avem nevoie de altcineva. Daca nu dai voie nimanui sa se apropie de tine, nu ai cum sa suferi, nu-i asa? Si un lucru e cert.
Trebuie sa nu mai suferi. Suferinta e rea, nu are cum sa aduca nimic bun. Astfel devii printesa de gheata care isi ghideaza viata dupa total alte criterii in selectia unui partener. Ai invatat sa faci afaceri si continui cu aceste aptitudini si in relatiile tale.
Se apropie luna martie, ziua noastra a femeilor si ma intreb cum ar fi daca ne-am trata cu acelasi respect si iubire fata de noi insine cum o facem in aceasta zi dedicata? Cum ar fi sa simti ca in fiecare zi e ziua ta si ca tot ce e nevoie sa faci este sa te trezesti dimineata si sa o sarbatoresti ca atare prin alegerile tale. Ziua de 1 martie si 8 Martie pare a avea un impact foarte mare asupra ta, pentru ca e una din putinele zile in care iti faci toate poftele si iti indeplinesti toate dorintele. Interesant nu? O zi pe an? Si restul de 364? Ce faci? Unde iti ingropi dorintele? Ce se intampla cu vreau sa? Aa, da, stiu! Trebuie sa uiti de eleJ Nu cumva tu alegi sa uiti de ele tocmai prin faptul ca iti spui de atatea ori trebuie?
Diferenta intre trebuie si vreau poate parea nesemnificativa, e o diferenta de emotie. Insa asa cum stii, emotiile pe care le ai te conduc spre comportamente iar comportamentele pe care le ai influenteaza modul in care arata viata ta.
Te trezesti intr-o zi si iti dai seama ca toate lucrurile pe care le faci vin dintr-o obligatie pe care ti-a insuflat-o cineva sau pe care ai transformat-o in ritual fara sa-ti dai seama. Nu stiu tu cum esti dar eu cand aud trebuie, o voce puternica din interiorul meu imi spune ca nu vreau sa fac asta. Ma trezesc spunand trebuie sa termin acest proiect, trebuie sa termin ce am de facut pe astazi si pana la urma ajung sa nici nu incep.
Acest virus care a patruns in viata noastra are un efect extrem de important pentru ca il percepem ca si cum ne-a fost data o comanda pe care e musai sa o onoram. In momentul in care folosesti ‘’trebuie sa ‘’ fac o anumita activitate la nivel inconstient te simti constransa si mai mult decat atat, de cele mai multe ori chiar esti.
Ti-ai facut vreodata un inventar al dorintelor intr-o zi? Cate dintre activitatile tale vrei cu adevarat sa le faci si cate le faci pentru ca ti s-a spus ca asa trebuie?
Si uite asa ajunge sa nu mai facem distictie intre ce trebuie si ce vrem sa facem. Iti propun sa ne jucam putin pentru a intelege modul in care ne simtim cand suntem obligati sa facem ceva fara a avea chef. Aceste lucruri au adeseori o motivatie externa, de exemplu din partea unor persoane importante sau a unor stereotipuri sociale.
Cand spui trebuie sa fac un anumit lucru, il recunosti ca fiind o dorinta proprie sau la un anumit moment ti l-ai interiorizat pentru ca din exterior ti s-a insuflat?
Noteaza 5 lucruri care iti vin in minte care incep cu ‘’trebuie sa…’’. Rosteste-le cu voce tare si vezi cum te simti. Ai putea sa mergi putin mai departe si sa gasesti si motivul pentru care trebuie. Asadar frazele tale vor fi de forma:
‘’Trebuie sa… pentru ca…’’.
Observa cum te simti atunci cand le rostesti si inclusiv noteaza in dreptul frazei emotia pe care ai avut-o la verbalizarea frazei.
Ok, ai terminat? Acum am sa te rog sa inlocuiesti ‘’trebuie sa’’ cu ‘’vreau sa’’ si sa observe diferenta. In unele cazuri ar putea aparea un conflict, o voce care iti spune ‘’ Dar eu nu vreau asta’’J. Noteaza daca se intampla acest lucru si la fel scrie in dreptul frazei emotia pe care ai simtit-o.
Ei? Acum stai putin si gandeste-te in care dintre situatii te-ai simtit mai libera si mai spontana?
O multime de oameni folosesc trebuie atat de des ca a devenit un mod de a gandi si a trai. Adeseori ne-am obisnuit sa spunem ca nu avem de ales si o data cu aceasta afirmatie suntem curpinsi de frustrare si nemultumire. Insa sa fie oare intocmai asa? Oare exista o singura varianta si aceea trebuie adoptata? Din experienta mea, nimic nu este atat de drastic, intotdeauna sunt mai multe variante. Hai sa ne gandim la o situatie care dupa parerea ta trebuie. In permenanta facem alegeri pentru ca avem un infinit e posibilitati. Ma intreb de ce o alegi pe cea care iti provoaca cea mai multa frustrare si nemultumire, daca exista o multitudine de alte variante?
Ai sa-mi spui pentru ca asa trebuie. Iar eu am sa fiu din nou enervanta si am sa te intreb:
Cine spune asta? Cand am incetat sa fim liberi si sa facem lucrurile pe care le dorim si sa fim acceptati asa cum suntem cu propriul nostru mod de gandire?
Daca am invatat ceva in viata asta este ca suntem diferiti cu totii si ca regulile tale poate nu se aplica in viata mea, ca nu trebuie si nu vreau sa gandesc intr-un anumit mod doar pentru ca asa vezi tu lumea si ca e important sa respecti deciziile celorlalti fara sa-i cataloghezi intr-un anumit mod.
Ce ai zice daca in schimbul desagei plina cu lucruri care trebuie ti-ai cumpara una noua plina cu lucruri pe care le vrei. Cum te-ai simti atunci cand ai realizat ca lucrurile pe care le faci le faci pentru ca tu ai ales sa le faci si ca doar singura poti schimba aceste decizii.
In jurul nostru e plin de reguli si conditii, de itinerarii prestabilite care te ametesc si te determina uneori sa ratacesti pe drumul nepotrivit. Valorile noastre sunt diferite asa ca draga mea este in regula daca simti ca nu vrei sa urmezi modelul mamei tale, este in regula daca alegi altceva decat ceea ce media si societatea iti prezinta drept fiind stilul de viata de calitate. De ce? Pentru cat tu singura iti poti crea stilul prorpiu in functie de valorile tale si ceea ce e important pentru tine.
Nimic nu trebuie in viata asta. Orice decizie pe care o iei o iei pentru ca ai ales asta. Nu sta sa te amagesti ca a trebuit, ca nu ai avut alternativa, doar daca nu cumva ti-a stat cineva cu pistolul la tampla in momentul respectiv.
Am putea crede ca e necesar ca viata noastra sa aiba anumite puncte de atins pentru a ajunge la implinire pentru ca asa ne-a fost spus sau am putea simti ca suntem pe drumul cel bun. Indiferent de credinte si conditionari, intutitia si vocea interioara nu te inseala niciodata. Emotiile sunt un dar imens pe care il avem si care ne spun de fiecare data daca actiunile noastre sunt in conformitate cu ceea ce ne dorim sau nu.
Imi vine acum in minte o anumita categorie de oameni care ia deciziile pentru ca a fost lucrul care se cuvine, pentru ca asa se face, pentru ca asa e moral, etic, corect sau pur si simplu pentru ca doar in acest fel ar primi acceptarea celorlalti. Si totusi sunt absolut convinsa ca atunci cand aceste principii si valori nu le apartin, experimenteaza frustrarea si constrangerea si chiar nemultumirea in momentul in care iau aceste decizii. De multe ori nici nu-si dau seama de ce fac ceea ce fac ci doar si-au interiorizat atat de mult aceste idei primite de la familie, sau societate incat in permanenta se simt intemnitati, nefericiti, prizonieri in propria viata.
Da, acesta este cuvantul, prizonier in propria ta viata. Iti place acest statut? Ma indoiesc.
E paradoxal ca ne-am dorit atat de mult libertatea si astazi ne privam noi singuri de acest drept.
Cand suntem in casa parintilor abia asteptam sa nu ni se mai spuna ce sa facem, sa fim liberi sa alegem ce ne dorim, sa facem doar ceea ce vrem. Si acum?
Capacitatea noastra de a face alegeri implica anumite drepturi si libertati. Daca putem alege atunci putem decide ce facem cu sanatatea noastra, relatiile noastre, finantele noastre, cariera sau credintele spiritual.
Puem alege aroma de fructe sau de vanilie, putem munci sau ne putem juca, putem fi ocupati sau nu, fideli sau nu.
In final noi suntem cei care alegem. Prezentul nostrum se bazeaza pe alegerile pe care le-am facut in trecut iar viitorul nostrum va capata culoarea alegerilor de astazi.
Nu ajungem sa ne ingrasam pentru ca am mancat copios la o singura masa, nu ajunge sa avem relatii dezastruoase de la o singura cearta, nu ajunge sa avem datorii in urma unei singure decizii proaste de management al finantelor. Suntem acolo unde suntem datorita unui lant de alegeri pe care le-am facut in trecut. In momentul in care ne dorim ca realitatea noastra sa se schimbe primul pas este sa ne spunem ‘’ Vreau sa am un stil de viata mai bun’’;
‘’Vreau sa evoluez’’, ’’ Vreau sa slabesc’’, ‘’Vreau sa am relatii de calitate’’ pentru ca toate aceste afirmatii reprezinta dorintele noastre proprii si vin insotite de emotie. Nu vei putea niciodata sa schimbi nimic pana nu vei ajunge in punctual in care chiar vrei sa schimbi acel lucru. Daca ti s-a spus ca trebuie sa schimbi ceva si tu nu simti acel lucru, nu vei ajunge sa schimbi ceva.
Si daca alegerile au un rol atat de important in viata noastra, de ce stam atat de putin sa reflectam asupra lor? Viata nu este un joc de noroc la care avem ghinion, ea ne da ceea ce noi alegem. In loc sa iti petreci timpul captiva in rutina zilnica gandindu-te ce trebuie sa faci, pentru ca asa ti-a fost insuflat mai bine ai petrece putin timp cu tine, si sa iti dai seama ce vrei sa faci si care este rezultatul pe care vrei sa-l obtii in viata ta. Tranforma fiecare afirmatie cu ‘’trebuie’’ intr-una care cuprinde ‘’eu vreau sa’’ si s-ar putea sa te simti mai libera si mult mai motivata sa faci acele lucruri.
Tu iti asumi responsabilitatea pentru starea actuala a lucrurilor sau folosesti scuza ‘’sunt aici pentru ca trebuit sa…?’’
Lasa-mi un comentariu si spune-mi cum te-ai simtit la exercitiul pe care ti l-am propus mai sus.

Love and Sex



IATĂ 15 LUCRURI INDECENTE PE CARE SĂ LE FACI ÎN PAT CU IUBITUL!


1. Dacă ai părul lung, joacă-te cu şuviţele pe pieptul şi abdomenul lui. Asta îl va duce cu gândul la sex oral, aşa că ştii ce să-i faci în continuare.

2. Aciziţionează un vibrator pentru clitoris cu telecomandă. Aşează vibratorul strategic şi dă-i lui telecomanda. În sfârşit, clitorisul tău primeşte atenţia pe care o merită!

3. Când sunteţi în dormitor, gata de acţiune, nu te mai dezbrăca în grabă. Dacă eşti prea timidă pentru a-i face un număr de striptease, atunci aşează-te deasupra lui, când el stă întins şi renunţă foarte încet la bluză şi sutien.

4. Poţi completa trucul de mai sus cu acesta: lasă-l să te privească în timp ce îţi atingi sânii. Cuprinde-i în palme şi desenează cercuri în jurul sfârcului. Imaginea îl va ademeni să intre şi el în joc.

5. Tocuri cui şi buze roşii: o combinaţie câştigătoare în ochii lui!

6. În timp ce el stă în picioare, strecoară-te în spatele lui şi muşcă-l uşor de spate în timp ce îi atingi zona intimă.

7. Când îl săruţi, mângâie-i braţele uşor. Plimbă-ţi degetele pe partea inferioară a braţelor lui de sus în jos şi strecoară-ţi degetele între ale lui.

8. Roagă-l pe iubitul tău să ia loc pe scaun. Leagă-i mâinile la spate cu o eşarfă şi oferă-i un dans.. mai intim sau o partidă de sex oral.

9. În timpul actului sexual trage-l uşor de păr, zgârie-l pe spate şi apucă-i posteriorul ferm, pentru un contact mai intim! Îi va plăcea să vadă că iei iniţiativa într-un mod atât de decis.

10. Când staţi în poziţia doggie style, foloseşte o mână pentru a crea un V în dreptul zonei intime. În acest fel îţi stimulezi clitorisul, iar el vede gestul mâinii tale ca pe o invitaţie de a te penetra.

11. Tot în această poziţie nu-l mai lăsa doar pe el să se mişte. Mişcă-te şi tu din şolduri desenând cercuri şi arcuieşte-ţi spatele, astfel încât să-i atingi pieptul. Dacă vă sincronizaţi trupurile în timp ce vă unduiţi, sexul va deveni mult mai intens.

12. În timpul sexului, opreşte partida, scoate-i penisul afară şi foloseşte-l pentru a-ţi stimula clitorisul. După, pur şi simplu reia actul sexual.

13. În timpul preludiului nu mai scăpaţi atât de repede de lenjeria intimă. Poate fi o tortură destul de plăcută să vă atingeţi prin materialul respectiv, iar anticiparea va creşte plăcerea din timpul actului.

14. Sărută-i următoarele zone: pleoapele, colţul gurii, clavicula, sfârcurile, zona de sub pectoral şi cea deasupra oaselor şoldurilor… Va aştepta cu interes fiecare nou sărut pe care i-l oferi.

15. Când stai în poziţia femeie deasupra, mişcă-te exact aşa cum simţi. Alternează mişcările sensuale cu cele frenetice până când atingi climaxul. Faptul că te vede că te simţi excelent în pat cu el îl excită mai tare orice truc sexual.

luni, 21 martie 2011

BLODDY MARY

O alta legenda urbana foarte populara la americani este "Bloody Mary". La americani "Bloody Mary" este mai mult un joc in care fantoma lui Mary este "chemata" la petreceri ca dovadă a curajului. Cel care are acest "curaj" trebuie sa ii pronunte numele de trei ori in timp ce se uita intr-o oglinda. Se spune ca fantoma va aparea in spatele celui care ii incateza numele si il va ucide.
Dintr-o gluma, trei colegi de liceu reusesc sa elibereze un spirit malefic. 

In noaptea in care are loc balul de absolvire, trei colegi, rostind o incantatie magica, reusesc sa elibereze un spirit malefic, iar consecintele acestui joc vor fi ingrozitoare, totul transformandu-se intr-un cosmar incredibil. Spiritul malefic ajunge sa-i terorizeze pe toti. Desi toata lumea stia legenda lui Bloody Mary, nimeni nu indraznea sa vorbeasca despre asta, insa, din clipa in care liceenii au recitat in gluma incantatia, spiritul razbunator a inceput sa bantuie nestingherit. 


Noaptea balului se transforma intr-un cosmar ingrozitor, din pricina unei provocari facute de trei prieteni si colegi de liceu, care descatuseaza o forta malefica, in acest thriller terifiant. 
Toata lumea stia de Legenda lui Bloody Mary, dar cand trei adolescenti recita in gluma o incantatie straveche, in cadrul unei provocari inocente, un spirit razbunator este adus la viata, care le pune in pericol viata. Mai intai, cei trei sunt rapiti de un grup de sportivi din echipa de fotbal a liceului ; ei sunt curand salvati, dar sunt nevoiti apoi sa priveasca cum o amenintare invizibila ii ucide pe fiecare dintre rapitorii lor. Totul se intampla doar in imaginatia lor, sau spiritul lui Bloody Mary s-a intors din mormant pentru a-si razbuna moartea si a-i omori pe toti cei care ii stau in cale?
Bloody Mary este o fantomă sau vrăjitoare ce face parte din folclorul din Vest. Legenda spune că ea apare în oglindă atunci când numele ei este rostit de trei ori (sau câteodată de mai multe ori, depinzând de versiunea poveştii), deseori acest ritual fiind făcut la petreceri sau ca parte dintr-un joc.[1]
În folclorul contemporan, Bloody Mary este o fantomă sau o vrăjitoare care se spune că apare în oglindă atunci când numele ei este spus de trei ori (sau de mai multe ori, în funcţie de versiunea poveştii), de cele mai multe ori ca un joc la petrecerile în pijama. Alte poveşti similare folosesc nume ca Mary Worth, Mary Worthington, Hell Mary, Black Agnes şi multe altele.
În folclorul sau în cultura copiilor, „Bloody Mary" este un joc în care o fantomă cu acelaşi nume se spune că apare în oglindă atunci când este invocată. Cea mai des utilizată metodă prin care participanţii încearcă să o cheme este cea în care persoana trebuie să stea în faţa oglinzii pe întuneric (de cele mai multe ori în baie) şi să îi repete numele de trei ori.
Există mai multe variante ale ritualului. Unele dintre ele presupun scandarea de o sută de ori, la miezul nopţii, frecându-ţi ochii în timp ce te roteşti, cu apa curgând, sau rostindu-i numele de 13 ori cu o lumânare aprinsă. În alte variante ale legendei pesoana care o invoacă trebuie să spună „Bloody Mary, ţi-am omorât copilul!" („Bloody Mary, I killed your son!") sau „Ţi-am omorât copilul" („I killed your baby"). În aceste variante se crede că Bloody Mary este spiritul unei mame (de multe ori văduvă) care şi-a ucis copiii, sau o tânără mamă al cărui copil i-a fost furat, ceea ce a îndurerat-o profund şi a împins-o la sinucidere. În poveştile în care se crede că Mary a fost acuzată pe nedrept că şi-a ucis copiii persoana care o cheamă trebuie să spună „Cred în Mary Worth" („I belive in Mary Worth").
Acest joc este similar altuia care implică invocarea vrăjitoarei Bell în oglindă, la miezul nopţii. De obicei, jocul este un test de curaj, deoarece se crede că dacă Bloody Mary este invocată, ea va îl va omorî pe cel care a chemat-o într-un mod foarte violent, cum ar fi tăierea feţei, smulgerea ochilor, îl va face să-şi piardă minţile sau îl va lua cu ea în oglindă. Unele variante spun cred că dacă îi rosteşti numele de 13 ori într-o oglindă la miezul nopţii, ea va apărea şi îţi va da posibilitatea să vorbeşi cu o persoană decedată până la ora 00:01, când Bloody Mary şi persoana cu care ai cerut să vorbeşi vor dispărea. Alte versiuni spun că persoana care o invocă nu trebuie să o privească direct în ochi, ci să se uite la imaginea ei din oglindă; atunci ea îi va dezvălui viitorul în ceea ce priveşte căsătoria şi copiii.
În unele legende Bloody Mary este asociată cu Regina Maria I, cunoscută în istorie drept „Maria cea sângeroasă", datorită uciderii a cateva sute de Protestanţi. Viaţa reginei a fost marcată de câteva avorturi spontane sau sarcini false. Dacă Maria I ar fi născut un copil, acesta ar fi fondat o succesiune Romano-Catolică şi ar fi continuat persecuţiile religioase ale mamei sale şi după moartea ei. Unele speculaţii spun că avorturile au fost provocate. Ca urmare, unele poveşti spun că regina ar fi înnebunit din cauza pierderii copiilor săi.
Ritualul cu oglinda prin care Bloody Mary este invocată poate fi relaţionat şi cu o formă de prezicere a viitorului ce implică oglinzi şi întuneric care se practica odată de Halloween. Una dintre poveşti spunea că tinerele femei trebuie să urce căteva trepte cu spatele, ţinând într-o mână o lumânare, iar în cealaltă o oglindă, într-o casă întunecată. În timp ce ele privesc în oglindă ar putea vedea chipul viitorului lor soţ sau, în cel mai rău caz, craniul Morţii. Acest lucru semnifica faptul că fata respectivă va muri înainte de a se căsători.